La Viena a fost lansat studiul „Extremismul de dreapta în Austria 2023” („Rechtsextremismus in Österreich 2023”). Studiul a fost realizat de Arhiva documentară a rezistenţei austriece (Dokumentationsarchiv des österreichischen Widerstandes - DÖW). Această „arhivă” este, de fapt, o instituţie care de mulţi ani se ocupă de trecutul nazist, de conservarea unor mărturii şi de publicarea unor studii legate de nazism şi de extremismul de dreapta contemporan. Studiul prezentat în cadrul unei conferinţe de presă cuprinde perioada 2020-2023. Pe 196 de pagini sînt descrise activităţile unor grupuri, partide şi organizaţii naţionaliste, extremiste de dreapta şi neo-naziste. Accentul principal se pune, bineînţeles, pe fenomenul extremist intern. O atenţie specială se acordă Partidului aşa-zis Liberal Austriac (Freiheitliche Partei Österreichs – FPÖ) care se pregăteşte să preia conducerea noului guvern din care va face parte şi Partidul Popular Austriac (ÖVP), prezidat, pînă de curînd, de ex-cancelarul Karl Nehammer.

Grupurile extremiste amintite în studiu au un număr mic de aderenţi. Legăturile cu partidul FPÖ dau acestor grupuri o pondere substanţială, pentru că activiştii, tineri radicalizaţi, constitituie o adevărată pepinieră, devenind astfel o sursă de noi cadre.

Scena radicală cuprinde o arie largă de persoane, de la superterii unor echipe de fotbal pînă la asociaţii naţionaliste studenţeşti (Burschenschaften), de la activişti apropiaţi de docrina Noii Drepte la militanţi xenofobi din Mişcarea Identitară.

Studiul menţionează contactele multiple ale unor activişti din Mişcarea Identitară cu partidul FPÖ. În acest context se aminteşte că liderul FPÖ şi probabil viitorul cancelar, Herbert Kickl, a descris Mişcarea Identitară, extremistă de dreapta, ca un simplu ONG.

Una dintre figurile deosebit de active ale Identitarilor este Martin Sellner. Acesta s-a impus pe scena radicală europeană ca un militant neobosit, fiind o prezenţă nelipsită la manifestaţiile coronasceptice şi xenofobe din Germania şi Elveţia.

Studiul are meritul că a analizat conexiunile internaţionale ale scenei radicale de dreapta, din Germania, Croaţia, Rusia, Serbia, Ucraina, Ungaria, Statele Unite ale Americii, oprindu-se şi asupra României şi Republicii Moldova.

România şi Moldova

Dintre grupurile neofasciste din România este amintit cel cunoscut sub numele Radical Entourage. Acesta întreţine legături cu grupul austriac Tanzbrigade. Austriecii au participat şi la o aşa numită „Tabară naţionalistă” din România unde au fost prezenţi şi extremişti din Italia şi Serbia.

Dintr-un interviu publicat de Radical Entourage cu un membru al grupului extremist Tanzbrigade se desprinde faptul că aceste colectivităţi acţionează în clandestinitate. Cei de la Tanzbrigade afirmă că au „o atitudine pozitivă clară față de patria noastră”. De aceea şi-au propus să combată aşa numita mişcare „anti-fa” (anti-fascistă) şi să promoveze o subcultură muzicală cu scopul de a atrage tineri cu simpatii naţionaliste. Interlocutorul român, anonim, spune că şi grupările din România sînt implicate într-o bătălie „împotriva stîngismului, progresismului și neomarxismului”. În cele din urmă, reprezentantul de la Tanzbrigade se laudă şi e „mîndru” că în urma unor contacte internaţionale a reuşit să influenţeze „grupuri naționaliste cu tendință către muzica electronică [naţionalistă – W.T.], din Germania, Franța pînă în Balcani”.

Multe din aceste grupuri acţionează după reguli conspirative. „Stîngiştii și presa nu știu cine sîntem și ce facem exact. Există întotdeauna rapoarte sau speculații despre asta. Ni se atribuie tot felul de evenimente și persoane. Cu toate acestea, sînt prost informați. Acest lucru ne bucură și vrem să rămînem așa”, recunoaşte persoana de la Tanzbrigade.

Conspirativitatea a devenit un atribut şi pentru unele grupuri extremiste din România. De aceea în postările lor fotografice, cei din Comunitatea Identitară din România sau din organizaţia Cetatea Neamului, blurează feţele participanţilor la anumite acţiuni. Imaginile au o funcţie simbolică şi constituie un instrument de atragere şi ademenire ideologică a unor tineri neafiliaţi, dar cu convingeri naţionaliste.

Muzica joacă un rol de iniţiere şi este un mijloc de a determina persoane tinere să se încadreze în gruperi extremiste. Mai toate aceste grupuri sînt conectate între ele, preluînd diversele mesaje pe care le difuzează pe reţele de socializare. Un exemplu ar fi piesa muzicală „Vrem o Românie naţionalistă!”.

Studiul menţionează şi prezenţa partidului AUR la protestele din Austria împotriva măsurilor sanitare din timpul coronapandemiei, din noiembrie 2021.

În ceea ce priveşte Moldova, autorii studiului amintesc de participarea lui Alexander Markovics la aşa numitul „Chişinău Forum”. Markovics, cu rădăcini în fosta Iugoslavie, trăieşte la Viena, a activat în Mişcarea Identitară şi a participat la un simpozion organizat de ziarul „Deutsche Stimme”, organul principal al Partidului neonazist „Heimat” (fostul Partid Naţional-Democrat din Germania – NPD). La Chişinău, Markovics a susţinut în 2023 o conferinţă, alături de invitaţi din mai multe ţări. Forumul, organizat de Iurie Roşca, traducătorul lui Dughin în limba română, a dezbătut aşa numita „resetare” – adică teza conspiraţionist-antisemită legată de idee fixă a preluării puterii mondiale de către evrei. După ce autorităţile din Moldova au declanşat o anchetă împotriva lui Roşca, neolegionari, ultra-naţionalişti şi negaţionişti din România s-au solidarizat cu militantul de la Chişinău. Între cei care i-au luat apărarea s-au aflat Sterie Ciumetti de la gazeta „Incorect Politic”, sociologul protocronist Ilie Bădescu, ex-generalul Radu Theodoru şi fostul ofiţer SRI, Vasile Zărnescu, un negaţionist al Holocaustului, condamnat în 2021.