Aproape două ore personalitățile prezente în sală dar și studenți, elevi de liceu, cititori nu au respirat la prelegerea scriitorului și jurnalistului Matei Vișniec.

„Noi românii încă mai avem un fel de substanță rară, o anumită căldură sufletească, o ospitalitate specială, o curiozitate sinceră, care reprezintă o mare bogăție pe care România o are. Prin această căldură, captăm artiști care se îndrăgostesc de România, unii dintre ei chiar își găsesc sensul vieții aici”. Pe de altă parte, „...față de Occident, noi românii mai avem acest reflex de a vida de sens instituțiile democratice”, a spus Matei Vișniec care a continuat:" Eram foarte aproape, foarte aproape cultural, civilizațional. Încă nu înțelegeam care sunt gesturile necesare, reflexele necesare. Vă dau câteva exemple care sunt amuzante.Sigur, eu născut la Rădăuți, toată viața mea am fost un om politicos. Mama îmi spunea: spui Sărut mâna! Când o vezi pe vecina ta, doamna Hamburda. Domnul Hamburda îi spui Bună Ziua. Deci eram un om politicos.Dar, să zicem, în viața publică când intram într-o brutărie și stăteam la coadă o oră să cumpăr o pâine în fața brutăresei nu mai spuneam ..Bună ziua. Spuneam... dați-mi și mie o pâine. Nu exista această civilitate înrădăcinată în sufletul meu. În general, în România, la magazine, la ora aceea, eram atât de prost serviți, mărfurile nu se găseau, că nu exista nicio relație de căldură cu omul care vindea.Nici prin cap nu-mi trecea să spun: Bună ziua, dați-mi un corn! Dați-mi o eugenie. Când am ajuns în Franța mi-am dat seama că, de fapt, nu știam să spun, nu era în mintea mea înrădăcinat acest reflex de a intra într-o brutărie, într-o patiserie și să spun: Bună ziua! Vreau o baghetă. Veneam și spuneam doar că vreau bagheta. Și brutăreasa îmi spunea: Bonjour! Și atunci îmi dădeam seama că nu știusem să spun ....Bonjour. Și încă o dată și tot nu era destul. După aia cineva m-a văzut și mi-a spus.... Matei, nu se spune Bonjour! Spui Bonjour Madame, Bonjour Monsieur".

Matei Vișniec: Uneori trebuie reinventată cu imaginație chiar democrația.

RFI România l-a întrebat pe Matei Vișniec cum schimbă oamenii „Europa, Est – Vest: atât de aproape și atât de departe” ?

„Această conferință e ieșită nu din creier ci din inimă. Pentru că eu sunt un european de când am început să citesc despre Europa. Și când am ajuns la Paris mi-am dat seama că eram un european format prin lecturi și prin această extraordinară fascinație față de ideea de libertate sub toate formele ei, inclusiv creație. 

Sigur că mai târziu intrarea instituțională în Europa a României s-a produs cu multe peripeții. Pentru că ne-am dat seama că din punctul de vedere al civilizației eram oarecum mai departe decât din punct de vedere cultural. De unde această dorință a mea de a vorbi despre cât de aproape suntem, din multe puncte de vedere. Și cât de departe, din alte puncte de vedere.Printre altele și prin modul în care noi punem în practică democrația. Aici aș spune că avem un mare hiatus, pentru că avem deseori priceperea de a vida de conținut acest tezaur care este inventat de umanitate și care ar trebui să funcționeze peste tot și să se extindă.... democrația și pe care nu întotdeauna o aplicăm cum trebuie. De altfel, nici în Occident...și acolo vedem că sunt niște ezitări. Aș spune că uneori trebuie reinventată cu imaginație chiar democrația. Deși ca instituții știm cum trebuie să funcționeze.Pornind de aceste experiențe ale mele,prin faptul că am trăit la Paris în 87, că am fost jurnalist la Radio France Internationale, eu povestesc" a răspuns Matei Vișniec.

 „Există o mare suprafață pe teritoriul planetei care o duce foarte bine și căreia i s-a urât totuși cu binele!”

Întrebările au curs una după alta.Chiar și după terminarea conferinței oamenii au rămas pe treptele Universității "Alexandru Ioan Cuza" și au dezbătut provocările lansate de Matei Vișniec.

" Observ în diferite locuri, în diferite moduri, această incredibilă fascinație în fața răului, în fața răului sau în fața puterii, în fața lipsei de libertate. Și îmi spun deseori că sunt dificil de înțeles aceste atitudini. Dar dacă ținem cont că omul nu este o știință exactă, e mai ușor de înțeles.Iar uneori îmi spun că nu putem înțelege totul aplicând concepte doar de tip sociologic, psihologic, istoric, filozofic, adică, oarecum, printr-o analiză științifică a ceea ce înseamnă omul și umanitatea. Mai trebuie să aplicăm și diverse concepte care vin, aș spune, din literatură sau de nicăieri, din limbă. 

De exemplu, această expresie... I s-a urât omului cu binele. Mi se pare foarte interesant de analizat de ce acum!? Într-un moment de prosperitate, în definitiv, de pace, cel puțin în zona noastră. De deschidere, de luminozitate, de liberă circulație, de progres evident. Când străbați România vezi câte case noi s-au făcut.În Occident nimeni nu se teme nici de bombă, nici de Putin, de fapt. Marele public privește la televizor războiul din Ucraina, nu se simte deloc amenințat. Există o mare suprafață pe teritoriul planetei care o duce foarte bine și căreia i s-a urât totuși cu binele. Fenomene foarte complicate!" a explicat scriitorul Matei Vișniec.