În prezent, conform Eurostat, engleza este studiată de peste 95% dintre elevii din Uniunea Europeană. În România, procentul este similar, engleza dominând categoric curricula ca primă limbă modernă studiată. Engleza este urmată, în programa școlară autohtonă de limbile franceză și germană. De altfel, tot din datele Eurostat reiese că România ocupă locul al doilea în Europa, atunci când vine vorba despre țările unde elevii studiază cel puțin două limbi străine.

Schimbările produse după 1990, numărul mare de români care au plecat în străinătate, accesul la internet și rețele de socializare au deschis românilor posibilitatea de a învăța mai multe limbi străine, iar un loc de cinste îl ocupă limba engleză.

Cum a ajuns engleza în topul preferințelor românilor

De la franceza vorbită pe vremea când Bucureștiul era supranumit „Micul Paris” la anii '90, când copiii au învățat engleza „din zbor”, românii au trecut prin perioada comunistă când orice legături cu cultura occidentală au fost tăiate.

În perioada comunistă, în special în anii '50, limba rusă a devenit limba care se învăța cu precădere în România. „Treptat, limba engleză a devenit limba dușmanului”, ne-a spus Dana Bărbulescu, conferențiar universitar doctor la Departamentul de Limbi şi Literaturi Străine a Facultății de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

În anii '70-'80 engleza era, alături de franceză, una dintre cele mai căutate limbi străine, dar, paradoxal, erau studiate în foarte puține școli și licee din România. Predarea limbilor străine occidentale a fost privită cu suspiciune de regimul comunist și doar nevoile de dezvoltare tehnică și relațiile internaționale au menținut necesitatea studierii lor. 

Revoluția din decembrie 1989 a dus la căderea lui Ceaușescu, dar și la apariția unui nou fenomen lingvistic - limba engleză revine în atenție datorită culturii pop.

Dana Bărbulescu explică mecanismul: „Generațiile născute în anii '80 - '90 au avut această deschidere specială către la limba engleză pentru că au avut ocazia să se uite la canale TV cu muzică străină și desene animate nedublate. Nu a mai fost nevoie de școală, în acea vreme limba engleză s-a prins așa, din zbor.”

Spre deosebire de țările vestice care dublau filmele și desenele animate, cum ar fi Franța, Italia, Germania sau Spania, România a ales varianta subtitrărilor pentru că era mai ieftin decât să plătești actori care să spună replicile traduse. Această decizie, aparent minoră, a permis unei generații întregi să fie autodidactă și să lege natural cuvântul de imagine.

Vestul însemna Statele Unite și Marea Britanie; însemna blugi, muzică rock și tehnologie, adică tot ceea ce a fost interzis tinerilor adulților în perioada comunistă. Deveniți părinți în democrație, ei au înlesnit accesul copiilor lor la casete cu muzică bună și desene animate, le-au cumpărat blugi și, ulterior, calculatoare și aveau discuții simple în limba engleză. „Noi eram avizi să ne deschidem spre Vest. Și pentru că Vestul însemna, cu precădere, limba engleză spre ea ne-am îndreptat și am îmbrățișat-o pur și simplu,” subliniază conferențiarul universitar.

Sindromul rezistenței culturale

Dacă în București turiștii se pot descurca perfect în engleză, un turist în Paris, Roma sau Budapesta s-ar putea lovi de un zid de neînțelegere sau, și mai frecvent, de un refuz politicos, dar ferm, de a comunica într-o altă limbă decât cea maternă. Deși engleza este cea mai vorbită limbă străină în UE, cetățenii din țări precum Franța, Italia, Spania sau Ungaria preferă să consume media și să comunice strict în limba națională.

De unde provine această diferență? Profesoara Diana Bărbulescu indică spre o mândria culturală și un anumit tip de protecționism: „La rădăcina tuturor ar sta această rezistență pe care o au unele culturi, cum ar fi cultura franceză, și faptul că ei se bucurau de acel statut de a fi limba culturii. Atunci, bineînțeles că au dezvoltat o rezistență la orice altă limbă, respectiv la limba care a tins să o înlocuiască – engleza.”

Entuziasmul de atunci util și astăzi

România se află astăzi într-o poziție privilegiată. Conform celui mai recent clasament EF English Proficiency Index, țara noastră se plasează pe locul 11 la nivel mondial, având o competență „foarte ridicată” a limbii engleze.

Acest lucru a reprezentat un avantaj pe o piață unde forța de muncă este extrem de mobilă și a reprezentat avantajul competitiv al românilor. Sute de mii de locuri de muncă din sectorul IT, outsourcing și servicii financiare s-au relocat în România tocmai datorită acestei facilități de comunicare. 

Totuși, România trăiește un paradox. Deși elevii învață la școală printre cele mai multe limbi străine din Europa, tinerii români sunt printre europenii care cunosc cele mai puține limbi străine, arată o analiză a Monitorului Social, realizat de Friedrich Erbert Stiftung România, pe baza datelor Eurostat.

România a adoptat limba engleză dintr-o nevoie vitală de supraviețuire culturală și economică după 1989. Românii și-au dorit să comunice cu Vestul și prima opțiune a fost limba engleză. Apoi, dezvoltarea tehnologiilor a ajutat ca engleza să devină o limbă de lucru, nu doar de „supraviețuire”. Dar, pentru generațiile care urmează cunoașterea limbii engleze nu va mai reprezenta un atu, ci un lucru deja așteptat, iar, cel puțin pe piața muncii, angajatorii vor aștepta cunoașterea unei a doua limbi străine la nivel avansat pentru a avea cu adevărat un avantaj competitiv. 

Un articol de Gabriela Gârjoabă și Tudor Pană.