Scurtă descriere a modificărilor tocmai făcute
(Obligatoriu)
Minor changes are by default collapsed in the page history.
No changes
The page does not exist yet.
Failed to load changes
Version by on
Leave Collaboration
Are you sure you want to leave the realtime collaboration and continue editing alone? The changes you save while editing alone will lead to merge conflicts with the changes auto-saved by the realtime editing session.
Provocarea energetică a Europei: care este stadiul punerii în aplicare a inițiativei REPowerEU?
Europe's energy challenge: where does REPowerEU implementation stand?
Provocarea energetică a Europei: care este stadiul punerii în aplicare a inițiativei REPowerEU?
Media OBCT/EDJNet
Dată miercuri 22 iulie 2026
As an integral part of the national recovery and resilience plans, REPowerEU is worth over 50 billion euros. While the programme has contributed to emancipation from Russia, a great deal of work remains to be done regarding climate targets and environmental impact.
Ca parte integrantă a planurilor naționale de redresare și reziliență, programul REPowerEU are o valoare de peste 50 de miliarde de euro. Deși programul a contribuit la reducerea dependenței de Rusia, mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește obiectivele climatice și impactul asupra mediului.
The climate crisis, the war between Russia and Ukraine, and, more recently, the instability in the Middle East have forced Europe to rethink its energy supply model. On one hand, to make it more sustainable; on the other, to become independent from imports from third countries.
In this context, the European Union has launched several initiatives, including the REPowerEU plan. This programme, together with other tools, has helped address the energy crisis in the short term by reducing or eliminating supplies from Russia. The intention of the European institutions is that this plan should also contribute to achieving the EU's environmental goals in the medium term, particularly with regard to the 2030 agenda.
KEY FIGURE: 52 billion € the value of the REPowerEU programmes of all European countries.
Included within the national recovery and resilience plans, this chapter dedicated to the energy sector is also set to conclude by the end of this year. However, many projects are still underway, and most of the planned deadlines have yet to be met. For this reason, it is not possible to formulate a definitive and comprehensive assessment of its overall impact.
The aim of this article is to understand what has been funded through REPowerEU, where the various countries stand in implementing the planned measures, and whether the goals set by the Union have been achieved.
What is REPowerEU
Among the initiatives launched by the EU in response to the war between Russia and Ukraine is REPowerEU. This plan, which definitively entered into force with the publication ofEU Regulation 2023/435, had as one of its main objectives the reduction of the EU's dependence on Russia, while simultaneously accelerating the transition towards an energy system based on clean and renewable sources.
In the immediate term, REPowerEU provided for joint gas purchases and new partnerships with suppliers considered more reliable than Russia. In the medium term, however, the plan aims at industrial decarbonisation and the definition of a regulatory framework for hydrogen use.
Areas of intervention focused on:
strengthening energy infrastructure and facilities;
diversifying supply sources;
reducing energy demand;
improving energy efficiency (especially in buildings);
decarbonising industry;
increasing renewable energy production;
sustainable biomethane;
hydrogen.
A significant aspect of the plan is its cross-border nature. In fact, at least 30% of the funded interventions had to generate benefits for other EU countries.
There is no dataset providing a precise breakdown of the overall value of the REPowerEU chapters among the various countries, as each chapter can be made up of reallocated national or European funds. However, based on information in the report "REPowerEU – 4 years on", some estimates can be made. The total amount for all European states exceeds 52 billion euros. The largest share is absorbed by Poland, with its chapter alone valued at approximately 20.6 billion euros. This is followed by Italy (7.2 billion), Spain (6.9 billion), and France (2.8 billion).
Each REPowerEU chapter, moreover, had to separately dedicate at least 37% of total investments to climate objectives. For this reason, states had to specify and justify the percentage to which each measure contributed to this, choosing from among nine possible policy areas. At the European level, the area most involved in investments is renewable energy and networks (53.5%), followed by energy efficiency (29.8%) and sustainable mobility (8.6%).
It is interesting to note that most European countries have concentrated their chapters on a limited number of areas. In fact, in 18 states, no more than three policy areas are involved. Among the countries with the largest chapters, Italy's choice stands out as going against the trend, with its investments touching as many as six different areas. Only Croatia has a more diversified programme.
Where REPowerEU deadlines stand
Although the REPowerEU chapter was only introduced at the end of 2022, it shares the same final deadline as the rest of the national recovery and resilience plans. The timeline for completing milestones and targets also ran out on 30th June of this year, with the final payment request having to be sent to the European institutions no later than 31st August. For this reason, it is particularly important to assess the level of completion reached by the various national plans.
At the European level, the REPowerEU chapters generally lag behind the broader Recovery and Resilience Plans in terms of completion. This is not surprising considering that they started approximately two years later. The total measures planned are 535, of which 251 are investments and 184 are reforms. As of 23rd June, only 37% of deadlines had been fulfilled. That is a full 22 percentage points below the average completion level of the Recovery and Resilience Plans (59%).
Looking at individual countries, the Netherlands is furthest ahead in implementing its REPowerEU plan, having completed 80% of its deadlines. It is followed by Czechia (73%) and Austria (70%).
The EU's strategies against the energy crisis
Not only individual states, but also EU institutions have taken action in the energy sector. The work has focused on three main lines: aggregating demand to obtain more advantageous conditions, diversifying supplies, and producing clean energy.
On the first front, the EU adopted a regulation on reducing gas demand back in 2022. In this regard, a voluntary reduction target of 15% was set, compared to the average consumption in the 2017-2021 period. Even after this emergency measure expired, consumption, according to the European Commission, continued to fall. Between August 2022 and January 2026, the Union's gas demand fell by approximately 19% compared to the pre-crisis reference period.
On the second front, the Commission established the EU Energy Platform in December 2022 to promote joint gas purchases. This was later joined by the AggregateEU mechanism, active from April 2023 to March 2025, which made it possible to aggregate demand from European companies and match it with almost 100 billion cubic metres of international supply. Since 2025, both these tools have merged into the broader EU Energy and Raw Materials Platform.
On the clean energy production front, the EU strengthened the Renewable Energy Directive in 2023. With this revision, the binding target for 2030 was raised to 42.5% (with the ambition of reaching 45%). The transition was also accompanied by tools such as the Green Deal Industrial Plan and the Clean Industrial Deal.
The latest developments
In April 2026, in a context made more uncertain by tensions in the Middle East, the Commission introduced a new package of measures. This is AccelerateEU, aimed at further strengthening coordination among member states and continuing to reduce dependence on oil and gas.
Over the past few months, the European Union has taken important steps towards eliminating imports from Russia. The process began on 6 May 2025, when the Commission presented the roadmap to end the EU's dependence on Russian energy. The regulation then definitively entered into force this past 3 February.
On 9 February, the Commission also adopted an implementing decision with the list of exempted third countries from prior authorisation for gas imports. Meanwhile, on 18 March, the guidelines on the implementation of the gas regulation were updated.
This latest act introduces a gradual but permanent ban on imports of Russian natural gas, both via pipeline and in the form of liquefied natural gas (LNG). Imports will be subject to prior authorisation by the competent authorities.
During the transition period, importers of Russian gas will have to limit volumes to those provided for under pre-existing contracts. Meanwhile, those importing non-Russian gas will have to declare the country of production. The goal is to eliminate LNG imports from Russia entirely by the end of 2026, and pipeline gas imports by 30 November 2027. By last 1 March, member states were also required to submit national plans for diversifying gas and oil supplies. These plans are currently being assessed by the Commission.
A similar, albeit less binding, process concerns oil. The Commission has indeed committed to further promoting the gradual phase-out of Russian imports through a declaration in support of the diversification efforts of the EU countries still involved.
First assessments
On 22 April, on the occasion of the plan's fourth anniversary, the Commission published the aforementioned report titled "REPowerEU, 4 years on" to take stock of the progress made. The document confirms that, since the start of the war, the Union's dependence on Russian gas has fallen from 45% of total imports to 12% in 2025.
KEY FIGURE: -33 the reduction, in percentage points, in the EU's dependence on Russian gas since the introduction of REPowerEU.
However, 35 billion cubic metres of Russian gas are still imported annually. According to the Commission, these imports will also cease in less than two years. All imports of Russian coal have been banned by sanctions, while oil imports have fallen from 27% in early 2022 to 2% in 2025.
Regarding clean energy production, since 2021, the Union has installed 260 gigawatts of new renewable capacity, comprising 204 GW of solar photovoltaic and 57 GW of wind. This contribution, according to the Commission's report, saved 5.6 billion euros' worth of gas in 2025 alone.
Energy production in the EU
As previously stated, REPowerEU is only one component of the overall energy strategy. Furthermore, as it is an ongoing plan, its true impact, particularly concerning sustainability and environmental effects, can only be assessed in the medium to long term. Nevertheless, as discussed in the preceding paragraph, the scenario is undoubtedly evolving rapidly. Therefore, to conclude, we will review some indicators that help contextualise the current transformations.
An initial interesting dynamic to assess is how energy production has changed across European countries. Between 2020 and 2024, there was a significant increase in energy production from renewable sources and biofuels, rising from 40.8% to 48.1% of the total (+7.3 percentage points). This coincided with a contraction in fossil fuels (-2.3 points), natural gas (-2.1 points), and nuclear energy (-2.4 points).
Each country, however, presents unique characteristics. In Germany, for example, the increase in renewables surpassed the EU average (+15.6 points), alongside a notable contraction in nuclear (-16.9 points) and a slight increase in fossil fuels (+0.68 points). France and Spain exhibit similar trends to Germany. The Italian case, however, is different. In the absence of nuclear production, the increase in renewables was more modest compared to the European average (+5.4 points), accompanied by a decrease in the use of natural gas (-2.8 points) and oil and its derivatives (-2.7 points).
Energy consumption in the EU
While European energy production is decisively shifting towards clean sources, consumption data tell a slightly different story. Between 2020 and 2024, at the EU level, natural gas consumption decreased significantly, falling from 22% to 19.6% (-2.4 percentage points), but consumption of oil and its derivatives grew, from 35% to 37.4%. Consumption of energy from renewable sources and biofuels also increased, albeit modestly (+0.7%), alongside a similar decrease in fossil fuels.
These figures help to understand that while Europe's production strategy is moving in the desired direction, changing the consumption habits of citizens and businesses is proving more difficult. For this reason, it will be important to assess the impact of plans such as REPowerEU even after the conclusion of all projects.
Here too, individual countries show different dynamics. In Germany, there is a decrease in the use of natural gas (-1.5%), which is still below the European average, alongside an increase in electricity consumption (+1.5%) and renewables (+0.7%). In Spain, the decrease in natural gas is more marked (-3%), but the increase mainly concerns oil and its derivatives (+3%). France records a contraction in gas similar to Spain's, alongside an increase in oil and renewables of about 2 percentage points each.
In Italy, there is a decrease in the use of natural gas (-3.1 %) and heat (-2.3%), almost exclusively offset by an increase in the consumption of oil and its derivatives (+6.7%).
The imports issue
A final interesting aspect to analyse concerns dependence on energy imports. Setting aside sanctions against Russia, importing energy from third countries is not inherently a critical issue; indeed, in some cases, it is unavoidable. However, the greater the dependence on imports, the more a country's energy sovereignty is constrained. In 2024, the EU-level import dependency index stood at 57.3%, a value substantially unchanged from 2020. Breaking down the figure by source, there is a decrease in dependency on fossil fuel imports (-1.6%) and, slightly, on oil (-0.18%), alongside an increase for natural gas (+1.4%).
Among individual countries, the lowest dependency indices are recorded in Estonia (4.6%), Sweden (26.5%), and Latvia (29.3%), while the highest are found in Malta (98.4%), Luxembourg (91%), and Cyprus (87.7%). These are states with particularly limited territory, for which reliance on imports is almost unavoidable. Among the main EU countries, Italy had the highest energy dependency index in 2024 (73.9%), followed by Spain (68.9%) and Germany (66.8%).
Among these three countries, Germany shows the most marked change between 2020 and 2024 (+3%), while Spain and Italy remain substantially stable, with only a slight increase. Over the same period, 16 of the 27 EU countries reduced their dependence on energy imports to varying degrees. The most significant changes concern Latvia (-16.2%), Finland (-10.1%), and Lithuania (-8.9%) – probably not coincidentally, some of the countries on the Union's north-eastern flank.
A project half completed
Four years after its presentation, REPowerEU has undoubtedly achieved its short-term objectives, particularly emancipation from Russia. The collapse in gas imports, the elimination of coal imports, and the drastic reduction in oil imports testify to a structural change in European energy supplies.
Regarding medium-term objectives, however, a great deal of work remains. On the one hand, energy production is indeed shifting towards renewable sources. On the other hand, consumption data tell a different story: alongside modest growth in the use of renewables, there is an increase in the consumption of petroleum products. Significant progress has also been made towards the 2030 Agenda goals. However, as the European Commission itself has pointed out, the targets have not yet been reached and, as with energy efficiency, there is still a long way to go.
Finally, it should be remembered that a good part of the projects funded by REPowerEU are still underway, and most milestones and targets have yet to be fulfilled. As the end-of-August deadline for the final payment request approaches, it will therefore be important to observe whether EU countries manage to complete the pending measures on time, or whether they will have to forgo part of the resources and initial ambitions.
Criza climatică, războiul dintre Rusia și Ucraina și, mai recent, instabilitatea din Orientul Mijlociu au obligat Europa să-și regândească modelul de aprovizionare cu energie. Pe de o parte, pentru a-l face mai durabil; pe de altă parte, pentru a deveni independentă de importurile din țări terțe.
În acest context, Uniunea Europeană a lansat mai multe inițiative, printre care se numără și planul REPowerEU. Acest program, alături de alte instrumente, a contribuit la soluționarea crizei energetice pe termen scurt prin reducerea sau eliminarea aprovizionării din Rusia. Intenția instituțiilor europene este ca acest plan să contribuie, de asemenea, la atingerea obiectivelor de mediu ale UE pe termen mediu, în special în ceea ce priveșteagenda „” 2030.
CIFRĂ CHEIE: 52 de miliarde de euro – valoarea programelor REPowerEU din toate țările europene.
Inclus în planurile naționale de redresare și reziliență, acest capitol dedicat sectorului energetic urmează să fie finalizat până la sfârșitul acestui an. Cu toate acestea, multe proiecte sunt încă în derulare, iar majoritatea termenelor prevăzute nu au fost încă respectate. Din acest motiv, nu este posibilă formularea unei evaluări definitive și cuprinzătoare a impactului său global.
Scopul acestui articol este de a înțelege ce a fost finanțat prin REPowerEU, în ce stadiu se află diferitele țări în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor planificate și dacă obiectivele stabilite de Uniune au fost atinse.
Ce este REPowerEU
Printre inițiativele lansate de UE ca răspuns la războiul dintre Rusia și Ucraina se numără REPowerEU. Acest plan, care a intrat definitiv în vigoare odată cu publicareaRegulamentului UE 2023/435, a avut ca unul dintre obiectivele sale principale reducerea dependenței UE de Rusia, accelerând în același timp tranziția către un sistem energetic bazat pe surse curate și regenerabile.
Pe termen scurt, REPowerEU a prevăzut achiziții comune de gaze naturale și noi parteneriate cu furnizori considerați mai fiabili decât Rusia. Pe termen mediu, însă, planul vizează decarbonizarea industriei și definirea unui cadru de reglementare pentru utilizarea hidrogenului.
Domeniile de intervenție s-au concentrat pe:
consolidarea infrastructurii și a instalațiilor energetice;
diversificarea surselor de aprovizionare;
reducerea cererii de energie;
îmbunătățirea eficienței energetice (în special în clădiri);
decarbonizarea industriei;
creșterea producției de energie din surse regenerabile;
biometanul durabil;
hidrogenul.
Un aspect semnificativ al planului îl constituie caracterul său transfrontalier. De fapt, cel puțin 30% din intervențiile finanțate trebuiau să genereze beneficii pentru alte țări ale UE.
Nu există un set de date care să ofere o defalcare precisă a valorii totale a capitolelor REPowerEU între diferitele țări, întrucât fiecare capitol poate fi alcătuit din fonduri naționale sau europene realocate. Cu toate acestea, pe baza informațiilor din raportul„REPowerEU – 4 years on ”, se pot face unele estimări. Suma totală pentru toate statele europene depășește 52 de miliarde de euro. Cea mai mare parte revine Poloniei, capitolul acesteia fiind evaluat la aproximativ 20,6 miliarde de euro. Urmează Italia (7,2 miliarde), Spania (6,9 miliarde) și Franța (2,8 miliarde).
În plus, fiecare capitol REPowerEU a trebuit să aloce separat cel puțin 37% din investițiile totale obiectivelor climatice. Din acest motiv, statele au trebuit să specifice și să justifice procentul cu care fiecare măsură a contribuit la acest obiectiv, alegând dintre nouă domenii de politică posibile. La nivel european, domeniul cel mai implicat în investiții este cel al energiei regenerabile și al rețelelor (53,5%), urmat de eficiența energetică (29,8%) și de mobilitatea durabilă (8,6%).
Este interesant de remarcat faptul că majoritatea țărilor europene și-au concentrat capitolele pe un număr limitat de domenii. De fapt, în 18 state, sunt implicate cel mult trei domenii de politică. Printre țările cu cele mai ample capitole, alegerea Italiei se remarcă ca fiind contrară tendinței, investițiile sale acoperind până la șase domenii diferite. Doar Croația are un program mai diversificat.
Care sunt termenele limită pentru REPowerEU
Deși capitolul REPowerEU a fost introdus abia la sfârșitul anului 2022, acesta are același termen limită final ca și restul planurilor naționale de redresare și reziliență. Termenul pentru îndeplinirea etapelor-cheie și a obiectivelor a expirat, de asemenea, la 30 iunie a acestui an, cererea de plată finală trebuind să fie transmisă instituțiilor europene până cel târziu la 31 august. Din acest motiv, este deosebit de important să se evalueze gradul de realizare atins de diversele planuri naționale.
La nivel european, capitolele REPowerEU înregistrează, în general, un decalaj față de planurile mai ample de redresare și reziliență în ceea ce privește gradul de realizare. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că au demarat cu aproximativ doi ani mai târziu. Numărul total de măsuri planificate este de 535, dintre care 251 sunt investiții și 184 sunt reforme. La data de 23 iunie, doar 37% dintre termenele limită fuseseră respectate. Aceasta reprezintă cu 22 de puncte procentuale mai puțin decât nivelul mediu de realizare al Planurilor de redresare și reziliență (59%).
La nivel de țări, Țările de Jos se află pe primul loc în ceea ce privește punerea în aplicare a planului REPowerEU, având îndeplinite 80 % dintre termenele stabilite. Urmează Cehia (73 %) și Austria (70 %).
Strategiile UE împotriva crizei energetice
Nu doar statele membre, ci și instituțiile UE au luat măsuri în sectorul energetic. Eforturile s-au concentrat pe trei direcții principale: agregarea cererii pentru a obține condiții mai avantajoase, diversificarea surselor de aprovizionare și producerea de energie curată.
În primul rând, UE a adoptat încă din 2022 un regulament privind reducerea cererii de gaze. În acest sens, a fost stabilit un obiectiv voluntar de reducere de 15%, comparativ cu consumul mediu din perioada 2017-2021. Chiar și după expirarea acestei măsuri de urgență, consumul, potrivit Comisiei Europene, a continuat să scadă. Între august 2022 și ianuarie 2026, cererea de gaze a Uniunii a scăzut cu aproximativ 19 % față de perioada de referință dinaintea crizei.
Pe de altă parte, Comisia a înființat, în decembrie 2022, Platforma energetică a UE pentru a promova achizițiile comune de gaze. La aceasta s-a alăturat ulterior mecanismul AggregateEU, activ din aprilie 2023 până în martie 2025, care a permis agregarea cererii din partea companiilor europene și corelarea acesteia cu o ofertă internațională de aproape 100 de miliarde de metri cubi. Începând din 2025, aceste două instrumente s-au contopit în cadrul mai amplu al Platformei UE pentru energie și materii prime.
În ceea ce privește producția de energie curată, UE a consolidat Directiva privind energia din surse regenerabile în 2023. Prin această revizuire, obiectivul obligatoriu pentru 2030 a fost majorat la 42,5% (cu ambiția de a atinge 45%). Tranziția a fost însoțită, de asemenea, de instrumente precum Planul industrial al Pactului verde și Pactul pentru o industrie curată.
Ultimele evoluții
În aprilie 2026, într-un context marcat de o incertitudine sporită din cauza tensiunilor din Orientul Mijlociu, Comisia a introdus un nou pachet de măsuri. Este vorba de AccelerateEU, care vizează consolidarea în continuare a coordonării între statele membre și reducerea în continuare a dependenței de petrol și gaze.
În ultimele luni, Uniunea Europeană a luat măsuri importante în vederea eliminării importurilor din Rusia. Procesul a început la 6 mai 2025, când Comisia a prezentat foaia de parcurs pentru a pune capăt dependenței UE de energia rusă. Regulamentul a intrat definitiv în vigoare la 3 februarie.
La 9 februarie, Comisia a adoptat, de asemenea, o decizie de punere în aplicare care conține lista țărilor terțe scutite de obligația de autorizare prealabilă pentru importurile de gaze naturale. Între timp, la 18 martie, au fost actualizate orientările privind punerea în aplicare a regulamentului privind gazele naturale.
Acest ultim act introduce o interdicție treptată, dar permanentă, asupra importurilor de gaze naturale rusești, atât prin conducte, cât și sub formă de gaze naturale lichefiate (GNL). Importurile vor fi supuse autorizării prealabile de către autoritățile competente.
În perioada de tranziție, importatorii de gaze rusești vor trebui să-și limiteze volumele la cele prevăzute în contractele existente. În același timp, cei care importă gaze din alte surse decât Rusia vor trebui să declare țara de producție. Obiectivul este eliminarea completă a importurilor de GNL din Rusia până la sfârșitul anului 2026, iar a importurilor de gaze prin conducte până la 30 noiembrie 2027. Până la 1 martie, statele membre au fost, de asemenea, obligate să prezinte planuri naționale de diversificare a aprovizionării cu gaze și petrol. Aceste planuri sunt în prezent evaluate de Comisie.
Un proces similar, deși mai puțin obligatoriu, vizează petrolul. Comisia s-a angajat, într-adevăr, să promoveze în continuare eliminarea treptată a importurilor din Rusia printr-o declarație de susținere a eforturilor de diversificare ale țărilor UE încă implicate.
Primele evaluări
La 22 aprilie, cu ocazia celei de-a patra aniversări a planului, Comisia a publicat raportul menționat anterior, intitulat „REPowerEU, 4 ani mai târziu”, pentru a face bilanțul progreselor înregistrate. Documentul confirmă faptul că, de la începutul războiului, dependența Uniunii de gazul rusesc a scăzut de la 45 % din totalul importurilor la 12% în 2025.
CIFRĂ CHEIE: -33 – reducerea, în puncte procentuale, a dependenței UE de gazul rusesc de la introducerea REPowerEU.
Cu toate acestea, se importă în continuare anual 35 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Potrivit Comisiei, aceste importuri vor înceta, de asemenea, în mai puțin de doi ani. Toate importurile de cărbune rusesc au fost interzise prin sancțiuni, în timp ce importurile de petrol au scăzut de la 27% la începutul anului 2022 la 2% în 2025.
În ceea ce privește producția de energie curată, începând din 2021, Uniunea a instalat 260 de gigawați de capacitate nouă din surse regenerabile, dintre care 204 GW din energie solară fotovoltaică și 57 GW din energie eoliană. Această contribuție, conform raportului Comisiei, a permis economisirea unei cantități de gaz în valoare de 5,6 miliarde de euro numai în 2025.
Producția de energie în UE
După cum s-a menționat anterior, REPowerEU este doar o componentă a strategiei energetice globale. În plus, întrucât este un plan în curs de desfășurare, impactul său real, în special în ceea ce privește sustenabilitatea și efectele asupra mediului, poate fi evaluat doar pe termen mediu și lung. Cu toate acestea, așa cum s-a discutat în paragraful anterior, scenariul evoluează, fără îndoială, rapid. Prin urmare, în concluzie, vom analiza câțiva indicatori care ajută la contextualizarea transformărilor actuale.
O primă dinamică interesantă de evaluat este modul în care s-a modificat producția de energie în țările europene. Între 2020 și 2024, s-a înregistrat o creștere semnificativă a producției de energie din surse regenerabile și biocombustibili, aceasta crescând de la 40,8 % la 48,1 % din total (+7,3 puncte procentuale). Aceasta a coincis cu o scădere a ponderii combustibililor fosili (-2,3 puncte), a gazelor naturale (-2,1 puncte) și a energiei nucleare (-2,4 puncte).
Fiecare țară prezintă însă caracteristici unice. În Germania, de exemplu, creșterea energiei din surse regenerabile a depășit media UE (+15,6 puncte), alături de o scădere notabilă a energiei nucleare (-16,9 puncte) și o ușoară creștere a combustibililor fosili (+0,68 puncte). Franța și Spania prezintă tendințe similare cu cele ale Germaniei. Situația Italiei este însă diferită. În absența producției nucleare, creșterea surselor regenerabile a fost mai modestă în comparație cu media europeană (+5,4 puncte), însoțită de o scădere a utilizării gazelor naturale (-2,8 puncte) și a petrolului și a derivaților săi (-2,7 puncte).
Consumul de energie în UE
În timp ce producția europeană de energie se îndreaptă decisiv către surse curate, datele privind consumul prezintă o situație ușor diferită. Între 2020 și 2024, la nivelul UE, consumul de gaze naturale a scăzut semnificativ, de la 22% la 19,6% (-2,4 puncte procentuale), dar consumul de petrol și derivate ale acestuia a crescut, de la 35% la 37,4%. Consumul de energie din surse regenerabile și de biocombustibili a crescut, de asemenea, deși modest (+0,7%), în paralel cu o scădere similară a consumului de combustibili fosili.
Aceste cifre ne ajută să înțelegem că, deși strategia de producție a Europei se îndreaptă în direcția dorită, schimbarea obiceiurilor de consum ale cetățenilor și ale întreprinderilor se dovedește a fi mai dificilă. Din acest motiv, va fi important să se evalueze impactul unor planuri precum REPowerEU chiar și după finalizarea tuturor proiectelor.
Și în acest caz, fiecare țară prezintă o dinamică diferită. În Germania se înregistrează o scădere a consumului de gaze naturale (-1,5%), care rămâne totuși sub media europeană, alături de o creștere a consumului de energie electrică (+1,5%) și a energiei din surse regenerabile (+0,7%). În Spania, scăderea consumului de gaze naturale este mai pronunțată (-3%), dar creșterea vizează în principal petrolul și derivații acestuia (+3%). Franța înregistrează o scădere a consumului de gaze naturale similară cu cea din Spania, alături de o creștere a consumului de petrol și a surselor regenerabile de energie de aproximativ 2 puncte procentuale fiecare.
În Italia, se înregistrează o scădere a consumului de gaze naturale (-3,1%) și de energie termică (-2,3 %), compensată aproape exclusiv de o creștere a consumului de petrol și a derivaților săi (+6,7%).
Problema importurilor
Un ultim aspect interesant de analizat se referă la dependența de importurile de energie. Lăsând deoparte sancțiunile împotriva Rusiei, importul de energie din țări terțe nu este în mod inerent o problemă critică; de fapt, în unele cazuri, este inevitabil. Cu cât dependența de importuri este mai mare, cu atât suveranitatea energetică a unei țări este mai limitată. În 2024, indicele de dependență de importuri la nivelul UE s-a situat la 57,3%, o valoare practic neschimbată față de 2020. Dacă defalcam cifra pe surse, se observă o scădere a dependenței de importurile de combustibili fosili (-1,6%) și, într-o măsură mai mică, de petrol (-0,18%), alături de o creștere în cazul gazelor naturale (+1,4%).
La nivel de țări, cele mai scăzute indici de dependență sunt înregistrați în Estonia (4,6%), Suedia (26,5%) și Letonia (29,3%), în timp ce cei mai ridicați se regăsesc în Malta (98,4%), Luxemburg (91%) și Cipru (87,7%). Este vorba de state cu un teritoriu deosebit de limitat, pentru care dependența de importuri este aproape inevitabilă. Dintre principalele țări ale UE, Italia a înregistrat cel mai ridicat indice de dependență energetică în 2024 (73,9%), urmată de Spania (68,9%) și Germania (66,8%).
Dintre aceste trei țări, Germania prezintă cea mai marcată schimbare între 2020 și 2024 (+3 %), în timp ce Spania și Italia rămân în mare măsură stabile, înregistrând doar o ușoară creștere. În aceeași perioadă, 16 dintre cele 27 de țări ale UE și-au redus, în diferite grade, dependența de importurile de energie. Cele mai semnificative schimbări se înregistrează în Letonia (-16,2 %), Finlanda (-10,1 %) și Lituania (-8,9 %) – probabil nu întâmplător, unele dintre aceste țări fiind situate pe flancul nord-estic al Uniunii.
Un proiect pe jumătate finalizat
La patru ani de la prezentarea sa, REPowerEU și-a atins fără îndoială obiectivele pe termen scurt, în special emanciparea față de Rusia. Prăbușirea importurilor de gaze, eliminarea importurilor de cărbune și reducerea drastică a importurilor de petrol atestă o schimbare structurală în aprovizionarea energetică a Europei.
În ceea ce privește obiectivele pe termen mediu, însă, mai rămân încă multe de făcut. Pe de o parte, producția de energie se îndreaptă într-adevăr către sursele regenerabile. Pe de altă parte, datele privind consumul arată o altă realitate: alături de o creștere modestă a utilizării surselor regenerabile, se înregistrează o creștere a consumului de produse petroliere. S-au înregistrat, de asemenea, progrese semnificative în direcția îndeplinirii obiectivelor Agendei 2030. Cu toate acestea, așa cum a subliniat chiar Comisia Europeană, țintele nu au fost încă atinse și, la fel ca în cazul eficienței energetice, mai este încă un drum lung de parcurs.
În cele din urmă, trebuie reținut faptul că o bună parte din proiectele finanțate prin REPowerEU sunt încă în derulare, iar majoritatea etapelor și obiectivelor nu au fost încă îndeplinite. Pe măsură ce se apropie termenul limită de la sfârșitul lunii august pentru cererea de plată finală, va fi, așadar, important să se observe dacă țările UE reușesc să finalizeze la timp măsurile restante sau dacă vor trebui să renunțe la o parte din resurse și la ambițiile inițiale.
This article was written for ChatEurope by Openpolis in collaboration with the European Data Journalism Network and is released under a CC BY-SA 4.0 licence.