Motivele nu țin de decizii și planuri de dezvoltare națională. România fost forțată de contextul războiului din Ucraina, dar și de fondurile pe care Comisia Europeană le-a alocat țării noastre pentru dezvoltarea infrastructurii și conectivității - 2 miliarde de euro. Pentru că România a devenit - fără voie, parte din rețeaua de transport care asigură securitatea întregului continent. 

Acestei sume se adaugă cele direcționate prin Planul Național de Redresare și Reziliență - un instrument financiar temporar al Uniunii Europene creat cu scopul de a oferi sprijin statelor membre pentru a face față provocărilor generate de Criza Covid19 și consecințele sale economice. În total, România ar primi 13,6 miliarde sub formă de grant și aproximativ 14,9 miliarde sub formă de împrumuturi pentru un total de 28,5 miliarde euro.

Chiar și cu bani de afară, drumurile pun presiune pe bugetul de stat

La nivel intern, cifrele sunt optimiste, dar ascund provocări majore. Prezent la conferința The Economist de la București, vicepremierul Tánczos Barna a spus că România traversează un „moment favorabil” istoric din punct de vedere al construcției de drumuri și a dus în discuție sutele de kilometri sunt în diverse stadii de execuție.

Pe de altă parte, însă, realitatea economică este dureroasă.

„Situația din Orientul Mijlociu, continuarea războiului și tensiunile de pe piața energetică acutizează riscurile”, a avertizat Barna. Mai mult, efortul investițional enorm pune o presiune uriașă pe bugetul de stat, în condițiile unui deficit fiscal deja problematic pentru România, așa cum o arată și analizele periodice ale Comisiei Europene privind stabilitatea macroeconomică a statelor membre.

Fără absorbția masivă a fondurilor din PNRR și a fondurilor de coeziune, acest elan al infrastructurii se va bloca. Vicepremierul a atins un punct nevralgic, respectiv capacitatea administrativă românească.

„Avem nevoie de dezvoltare și de companii solide care să implementeze aceste proiecte”, a explicat el.

Pentru că zecile de licitații anulate sistematic, contestațiile interminabile și exproprierile întârziate sunt libertăți pe care România nu și le mai poate permite.

De ce contează acum atât de mult drumurile?

Conceptul de „conectivitate” și-a pierdut sensul pur comercial. Astăzi, în Europa, nu se mai vorbește doar despre trasee de vacanță sau camioane cu marfă care trebuie să ajungă mai repede la destinație, ci despre reziliența și siguranța statelor europene, în contextul războiului din Ucraina, al tensiunilor din Orientul Mijlociu și al crizelor de pe piața de energie.

Aceasta a fost concluzia centrală a panelului dedicat infrastructurii din cadrul conferinței The Economist de la București, un eveniment care a adus la aceeași masă decidenți europeni și guvernamentali.

„Europa nu se mai poate baza pe rute logistice vulnerabile”, a spus Comisarului European pentru Transport Durabil și Turism, Apostolos Tzitzikostas, care a confirmat că Bruxellesul a prioritizat dosarul infrastructurii estice.

Noua „coloană vertebrală” a Europei

Unul dintre cele mai importante semnale în acest sens este semnarea recentă a Memorandumului de Înțelegere între România, Grecia și Bulgaria. Acest acord a instituit Platforma coridorului Marea Neagră-Marea Egee, un cadru comun prin care cele trei state se angajează să accelereze modernizarea legăturilor rutiere, feroviare și fluviale.

Ciprian-Constantin Șerban - ministrul Transporturilor a declarat, în acest context, că „există o preocupare majoră atât din partea Comisiei Europene, dar și din partea cetățenilor din cele trei țări, România, Bulgaria și Grecia  pentru realizarea  acestor coridoare de transport”.

„Această cooperare va sprijini mobilitatea, fluxurile comerciale, coeziunea economică și securitatea în întreaga regiune. Coridorul reprezintă coloana vertebrală a rezilienței Europei în contextul actual”, a subliniat Comisarul Apostolos Tzitzikostas, punctând că investițiile vizează conectivitatea Nord-Sud, mult timp neglijată în favoarea axei Est-Vest.

Coridorul vertical de la Marea Egee la Marea Neagră și mai departe spre Marea Baltică oferă României o șansă rară: aceea de a deveni un hub logistic și militar indispensabil pentru arhitectura de securitate a continentului.

În plus, conform directivelor trasate de Comisia Europeană privind revizuirea rețelei transeuropene de transport, concentrarea investițiilor pe flancul estic a devenit o necesitate absolută pentru că autostrada a devenit infrastructură de apărare. Aceasta este adevărata schimbare de discurs la nivel european: conceptul de mobilitate cu „dublă utilizare” (dual-use). Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au asumat, prin documentele lor strategice, că infrastructura civilă trebuie să suporte cerințele militare. 

Iar fiecare euro investit astăzi în drumuri capătă o dublă valență: protejează cetățenii și ține economia în mișcare. 

Un articol de Gabriela Gârjoabă și Tudor Pană.