Deocamdată, Donald Trump a pus războiul pe pauză, cel puțin până pe 9 iulie. Și aceasta, în urma unei convorbiri telefonice cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen

Dar o eventuală impunere de tarife de 50% ar închide practic comerțul transatlantic, apreciază Paul Krugman.

Într-o asemenea situație, Europa trebuie să înceapă să se comporte drept ceea ce este: o mare putere. Mai ales având în vedere hotărârea aparentă a Americii de a-și distruge pilonii propriei puteri.

Până când Trump să pornească la atac, tarifele medii erau foarte mici - sub 2% - în ambele direcții. Trump și cei din jurul său se plâng de taxele pe valoarea adăugată, însă acestea nu sunt nu o barieră la import.

Dar, potrivit lui Krugman, dezechilibrele bilaterale care îl înfurie pe Trump sunt normale și inofensive.

„Și eu am un deficit mare cu băcănia de după colț, pentru că le cumpăr o mulțime de produse alimentare, în timp ce ei, din câte știu, nu sunt abonați la newsletter-ul meu”, spune economistul.”

Mai mult, surplusul european este mai mic decât se vede. Da, Europa vinde Americii mai multe bunuri - precum mașini sau ulei de măsline. Dar și America le vinde mult mai multe servicii, precum servicii financiare și software.

La urma urmei, surplusul comercial real al UE este probabil mai mic de 100 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă practic o eroare de rotunjire în comparație cu PIB-ul Europei de 19 trilioane de dolari.

Așadar, America nu are nemulțumiri legitime împotriva UE. În plus, America nici nu „deține cărțile”, așa cum îi place lui Trump să-și imagineze.

UE nu este foarte dependentă de piața americană, care cumpără doar aproximativ 3% din ceea ce aceasta produce. Corporațiile americane, care au investit trilioane în Europa, depind de bunăvoința europeană.

Luni, Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a avertizat că firmele americane de tehnologie ar putea fi țintite. Este o amenințare credibilă.

Dar nu este Europa o societate în declin, care devine din ce în ce mai mult un „muzeu al succeselor trecute”? Nu.

„Încercați să petreceți ceva timp în Europa - nu în destinații turistice supraaglomerate, ci în orașe și în companii unde lucrează oameni reali. Sunt națiuni cu un înalt nivel de educație și o înaltă competență, unde multe lucruri funcționează destul de bine”, scrie economistul.

Este adevărat că creșterea economică europeană a fost în urma creșterii economice a SUA timp de o generație, un aspect subliniat puternic de Raportul Draghi din toamna trecută. Dar chiar și acel raport a recunoscut că decalajul Europei este practic limitat la sectorul tehnologic, iar restul economiei sale rămâne destul de dinamic.

Totuși, și decalajul tehnologic ar putea fi remontat destul de ușor, având în vedere hotărârea administrației Trump de a se angaja în automutilare, paralizând cercetarea științifică.

Deocamdată, mesajul pentru Europa este să se apere.

”Cu excepția celor mai avansate tehnologii, voi, europenii, nu sunteți mai dependenți de Statele Unite decât sunt SUA de voi. Nu există nimic care să vă oblige să serviți iluziilor regelui nebun al Americii”, conchide laureatul Nobel.