În România, programul „Laptele și cornul” a fost introdus inițial ca program social în 2002, dar, ulterior, a fost extins către preșcolari și către toți elevii din ciclul primar și gimnazial. Programul nu include numai distribuția de produse lactate și de panificație și de fructe, ci și activități privind educația alimentară. Deși pentru elevii din mediul urban este mai degrabă sursă de etichetare socială, pentru mediul rural acest program continuă să fie o necesitate, contribuind la reducerea abandonului școlar.   

Comisia Europeană a publicat recent în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene decizia de alocare definitivă a ajutoarelor pentru fructe, legume și lapte în școli pentru perioada 2026-2027. România continuă să solicite bani pentru acest program necesar pentru aproximativ 2 milioane de copii. La nivel național, bugetul alocat pentru acest an școlar depășește 160 de milioane de euro (aproximativ 800 de milioane de lei)..

În plus, Comisia Europeană finanțează acest proiect cu o condiție clară: o parte din buget trebuie alocată măsurilor educative aferente, cum ar fi vizitele la ferme, ateliere de gătit, degustări, educație despre risipa alimentară. În realitate, lucrurile nu se întâmplă mereu așa. „Noi am luat o sumă de bani, ceea ce e foarte bine, dar avem o problemă la implementare. Ne place să facem lucrurile simplificat. Trebuie să lăsăm la nivelul școlii decizia de cum să implementeze programul, pentru că directorul știe cel mai bine ce nevoi are comunitatea sa”, a spus, pentru ChatEurope, Andreea Bujor, director de comunicare și advocacy la World Vision România.

Două Românii, aceeași gustare: Când mărul devine o etichetă socială

Poate cel mai trist rezultat al acestui program este modul în care împarte elevii în două categorii. Teoretic, toți copiii din învățământul primar și gimnazial beneficiază de aceleași produse. Practic, însă, percepția asupra acestor alimente diferă radical în funcție de adresa poștală a școlii.

Emilian Frățilă, secretarul executiv Interimar al Consiliul Județean al Elevilor Constanța și fost beneficiar al programului în gimnaziu, descrie o realitate dură a mediului urban: „Din păcate, nu toți am îmbrățișat acest proiect și acest lucru a dus la crearea unor bariere sociale, a unor etichete. Nu toți apreciam calitatea alimentelor. Se spunea că sunt stricate sau că miros urât. Așa că fie aruncam cu ele prin clasă, fie, dacă un coleg mai defavorizat le mânca, se râdea de el” .

Această dinamică toxică generează ceea ce sociologii numesc „stigmatizarea sărăciei”. Elevii care aveau cu adevărat nevoie de acea masă ajungeau să o refuze de teamă să nu fie judecați de colegii lor privilegiați. „Copiii pur și simplu își doreau să nu fie catalogați. Poate ei ar fi avut nevoie foarte mare de acele produse, dar nu le-au mai luat pentru că ceilalți își băteau joc”, completează tânărul Emilian Frățilă.

La polul opus, în mediul rural, cornul și mărul nu sunt motive de ironie, ci argumente pentru prezența la ore, mai ales într-o țară precum România care este campioană în rândul statelor UE la abandonul școlar.

Dana Pricop, învățătoare într-o școală din comuna Vânători, județul Neamț, ne-a explicat importanța vitală a acestei rutine: „Elevii sunt încântați. Pentru ei, mărul și cornul reprezintă baza unei gustări sigure. Știu să facă diferența între un produs sănătos și dulciurile de la magazin. De obicei, mărul la noi în școală se transformă într-o lecție de sănătate”.

Cu toate acestea, nici ruralul nu este ferit de hibe logistice. Doamna învățătoare recunoaște că, în prezent, laptele a dispărut din meniul școlii sale, deoarece unitatea nu dispune de frigidere pentru depozitare. 

Datele organizațiilor neguvernamentale confirmă că ne aflăm pe un teren minat al inegalităților. Andreea Bujor, directoare de comunicare și advocacy la World Vision România, atrage atenția asupra unei statistici cutremurătoare extrase dintr-un studiu recent: 1 din 4 copii din mediul rural venea la școală strict pentru masa oferită. „Unii copii nu mâncau seara sau renunțau la mâncare seara în favoarea adulților care lucrau în gospodărie sau a fraților mai mari. De multe ori, acest program ajunge în comunități unde nu ajunge niciun alt sprijin, iar alimentele oferite reprezintă singura masă din zi”.

Vedeți aici o versiune scurtă a materialului (în limba engleză)

Mărul și mango dau mâna la Constanța

La polul opus, unele primării încearcă diversificarea fructelor pe care le primesc copiii. Astfel, pe lângă obișnuitele mere pe care le primesc la școală, unii elevi din județul Constanța vor putea primi și… mango. Consiliul Județean a lansat recent o procedură de selecție de ofertă pentru achiziția acestor fructe exotice, care trebuie să ajungă la aproape 1.700 de elevi din medii considerate defavorizate precum Dobromir, Băneasa, Lipnița, Castelu sau Ion Corvin. Astfel, spun autoritățile locale, copiii se vor putea bucura de gustul și aportul nutrițional al unui fruct exotic.

Recent, Guvernul a stabilit la sub 3 lei alocați pentru porția unui elev. În momentul în care costurile sunt reduse, nici numărul de producători dispuși să ambaleze, să transporte și să distribuie zilnic mii de produse proaspete nu este proporțional cu cererea.

Un articol de Gabriela Gârjoabă și Andrei Giura