S-a ieșit din nou în stradă pentru că după 10 ani „corupția încă ucide”. Infecțiile nosocomiale continuă să fie raportate în spitale, iar pentru marii arși nu există șanse reale de tratament și recuperare în țară, deși la Ministerul Sănătății s-au perindat de atunci peste10 miniștri. 

Oamenii au ieșit în stradă și pentru că rezultatele sistemului de justiție sunt sub așteptările lor, iar din multele dosare pornite după tragedie, doar unul singur a fost finalizat cu condamnări. Au primit condamnări patronii clubului, artificierii, iar primarul sectorului 4, acolo unde opera clubul a fost achitat.

„Încă vă vedem”, „încă zero spitale pentru marii arși”, „corupția încă ucide” au fost printre mesajele afișate pe pancartele celor care joi seara au participat la marșul în memoria celor 65 de tineri care au murit acum 10 ani la Colectiv. 

La marșul care a plecat simbolic din Piața Universității și a traversat în liniște orașul până la clubul Colectiv au participat supraviețuitori, prieteni și familiile celor care au pierit în incendiu, dar și oameni care în continuare își doresc o schimbare în sistemul medical precum și pedepsirea vinovaților.

Însoțiți, pe alocuri, de claxoanele prelungite ale șoferilor în semn de respect și solidaritate, celor câteva sute de participanți care au plecat din Piața Universității li s-au alăturat și alte câteva zeci de participanți. 

În fața Clubului Colectiv, piațeta s-a umplut rapid. În liniște, au fost depuse flori și aprinse lumânări în memoria celor 65 de tineri. Portretele lor au fost expuse în fața clubului, iar oamenii treceau cu lacrimi în ochi de la un portret la altul. 

Povestea celor 153 de secunde de iad 

Vineri seara, 30 octombrie 2015. Aproximativ 400 de oameni asistau la lansarea noului album al formației „Goodbye to Gravity” în clubul Colectiv de pe strada Tăbăcarilor din Capitală. 

Concertul a fost un succes, membrii formației mulțumeau publicului când artificiile au aprins buretele folosit pentru antifonare care îmbrăca dintre stâlpii scenei. „Asta nu era în plan”, a spus la microfon unul dintre membrii trupei și cere, de pe scenă, un extinctor. Brusc focul se extinde la structura de deasupra scenei și cuprinde pereții. „Ieșiți! Ieșiți”. Dar nu au avut cum. În acel moment clubul avea o singură ieşire, cu două uşi, iar una dintre ele era blocată. 

Acolo, în cele 153 de scunde, au murit 26 de oameni, iar în drum spre spital a mai murit unul. 27. Și 186 de răniți, dintre care 148 au fost duși la spital. Dintre aceștia, în săptămânile de după incendiu au murit 37. Lor li se adaugă Răzvan - și el rănit la Colectiv, care s-a sinucis la un an şi jumătate după ce iubita sa a murit din cauza arsurilor.

Între victimele care şi-au pierdut viaţa la Colectiv s-au aflat şi membrii trupei Goodbye to Gravity: basistul Alex Pascu, bateristul Bogdan Lavinius Enache, chitariştii Vlad Ţelea şi Mihai Alexandru.

Cum a fost posibil?

Principalele motive pentru care au murit atât de mulți oameni în tragedia de la Colectiv sunt complexe și interconectate, reflectând deficiențe sistemice grave: lipsa condițiilor de siguranță în club, deficiențe grave ale sistemului medical, dar și slaba reacție a autorităților.

Clubul Colectiv funcționa într-o fostă fabrică, cu o singură ieșire funcțională. În seara incidentului acolo era aproximativ 400 de oameni, cu 100 peste capacitatea maximă. În acest context nefericit, a fost aprobată folosirea artificiilor într-un spațiu neautorizat. De aici a pornit totul.

Ștafeta deficiențelor este preluată, după producerea incendiului, de cei din sistemul medical: Ministrul Sănătății - Nicolae Bănicioiu, la vremea respectivă, și premierul de atunci - Victor Ponta, medici și asistente care au ascuns infecțiile nosocomiale și lipsa materialelor primare pentru îngrijirea pacienților arși. Ca să mai calmeze spiritele, pe 31 octombrie, Guvernul instituie trei zile de doliu naţional.

Deși România nu era pregătită să gestioneze un număr atât de mare de victime cu arsuri grave, spitalele nu aveau suficiente paturi specializate, iar personal medical nu era antrenat și nu avea echipamente necesare, Mecanismul European de Protecție Civilă, prin care pacienții puteau fi transferați mai rapid la spitale specializate din Europa, a fost activat abia după 6 zile de la producerea incendiului din Colectiv.

Toată această tragedie, lipsa de responsabilitate și gestionarea defectuoasă a crizei au scos în stradă, în România, dar și în orașe din Diaspora, circa 30.000 de oameni care au strigat la unison „corupția ucide”. 

Manifestanții din București şi din ţară au cerut demisia premierului de atunci Victor Ponta, a vicepremierului Gabriel Oprea şi a primarului sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. Pe 4 noiembrie 2015, la 5 zile de la tragedia din clubul Colectiv, premierul şi primarul sectorului 4, acolo unde funcționa clubul, au demisionat. 

Acum știm faptul că la Colectiv activitatea se desfășura fără mai multe autorizații de funcționare, inclusiv avizul de securitate la incendiu de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență. 

Sistemul medical și-a dovedit atunci limitele, deși autoritățile au dat, la vremea respectivă, asigurări că „nu ne lipsește nimic”.

Multe dintre familiile celor care și-au pierdut viața atunci se întreabă și acum: „Câte vieți ar fi fost într-adevăr salvate dacă în spitale chiar ar fi avut tot ceea ce era nevoie pentru tratarea marilor arși?”

Supraviețuitorii au vrut să și spună poveștile și tragedia prin care au trecut astfel încât tragedia să nu fie uitată, iar sistemul medical să fie reformat.

Alexandra Furnea este unul dintre ei, iar, în 2022, și-a publicat povestea în cartea intitulată „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars”, unde descrie realitatea crudă a sistemului medical: „Mi-am dorit să știți de ce atât de mulți dintre noi au murit în spitalele nevindecării.”

Mesajele supraviețuitorilor, la 10 ani de la incendiul din Colectiv

The day we give in is the day we die  - este un vers dintr-o melodie cântată chiar în acea seară pe scena clubului Colectiv de către trupa Goodbye to Gravity. Mesajul a rămas unul dintre cele mai importante și puternice simboluri ale tragediei.

Andrei Găluț - singurul supraviețuitor al trupei Goodbye to Gravity, alături de 10 supraviețuitori muzicieni, lansează The Memento Project, un proiect caritabil dedicat omagierii victimelor tragediilor care au marcat România în ultimul deceniu. Este vorba despre înregistrarea în formă acustică și reorchestrată a două dintre melodiile emblematice ale Goodbye to Gravity, The Day We Die și The Cage.

Alexandra Furnea - Știu că, la 10 ani de la Colectiv, oamenii așteaptă o concluzie. Mă tem că nu pot să ofer decât crâmpeie dezordonate din viața și din gândurile mele, marcate de cicatrici fizice și psihice, pe care încă le oblojesc cu terapie și operații (următoarea este programată chiar săptămâna viitoare). Aștept comemorarea cu prilejul căreia voi simți că incendiul și supliciile din spitale fac parte, cu adevărat, din trecut. Atunci, la acea comemorare, tavanul nu se va mai aprinde și nu voi mai cerși – jupuită – îndurare, dintr-o cadă murdară de cauciuc. Atunci, voi putea să simt bucurie până la capăt, fără să mă tem că în clipa următoare se poate întâmpla ceva groaznic. Atunci, voi privi în jur și voi observa că lumina este bogată și caldă, iar culorile scaldă lumea, redevenită binevoitoare, în nuanțe vii. Atunci voi putea să mă gândesc la vindecarea de traumă ca la ceva posibil. Pentru ca această comemorare să aibă loc, este nevoie ca România să se vindece și ea de ceva: de corupție, de dezumanizare și de impunitate. Este nevoie ca fiecare dintre noi să înțeleagă rolul pe care-l joacă în menținerea acestora și responsabilitatea pe care o avem ca să le stârpim. Până atunci, pumnii arși ai sufletului meu rămân încleștați înaintea unei lumi care mă poate – și ne poate - oricând răni din nou.

Adrian Albu a spus pentru HotNews.ro: „După Colectiv, oamenii sunt conștienți de țara în care trăiesc. Așa cum este ea, cu bune și rele. Ceea ce înainte nu prea era valabil. Înainte de Colectiv, nu eram conștienți cât de rău este, de fapt. Că, în cazul în care se întâmplă ceva, autoritățile statului sunt repede depășite de orice eveniment. Nici măcar nu eram conștienți înainte”, este de părere supraviețuitorul de la Colectiv”.

Bogdan Moleşag a spus pentru News.ro - „Este una dintre cele mai mari dureri, că după zece ani nu avem nici măcar un centru de arşi nou construit de la zero. După 10 ani, într-o ţară membră UE, aşa ceva este inadmisibil. Vor fi în continuare scandaluri legate de infecţiile nosocomiale, atâta timp cât nu se face o reformă de la zero şi cu nişte măsuri absolut draconice nu se va schimba nimic, deci nu se poate altfel”.

Un articol de Gabriela Gârjoabă / Foto: Tudor Pană