Iulian Fota: În momentul ăsta România e ruptă în două. Nu știu dacă în tabere relativ egale,  care-s mai mari, dar România e ruptă în două. Și în general, până acum s-au manifestat cei care nu prea vor. Mă refer aici la suveraniști anti-occidentali, dar și la alte persoane publice cu opțiuni pro-occidentale pe fond, dar care nu cred că e o idee bună, de exemplu,  să trimită România  trupe, dar altfel nu e clar dacă ei sunt de acord ca România să facă parte din această coaliție de voințe. 

Că bănuiesc că vor fi mai multe lucruri de făcut în coaliția asta de voințe. Adică nu cred că ăsta e criteriul unic și singur de a face parte din coaliție, doar dacă trimiți trupe. 

Deci nu știm încă ce vrea România. Nu e rău. Evident că orice fractură internă într-o societate, evident, e o vulnerabilitate, ne slăbește ca țară, dar asta e situația. 

Rep: Încercând să tragem linie  după consultări, după ce a ieșit și președintele interimar Bolojan, până la urmă, cum se plasează balanța asta?

I.F: Eu, de exemplu, susțin, pentru că România a fost întotdeauna de partea Aliaților,  de când am intrat în NATO practic...Am participat la mai toate proiectele, dacă nu cumva la toate proiectele importante pe care Occidentul le-a avut de la Bosnia, Afganistan până la Libia.  

România trebuie să rămână acolo unde a fost și până acum, alături de aliații săi strategici cu Statele Unite. Se va găsi o soluție. La un moment dat, americanii nu vor participa, asta e clar, dar vor sprijini într-un fel sau altul această misiune, dacă vor da sau nu garanții asta e o chestiune care încă nu e clară. Rămâne să vedem. Până la urmă, și ideea de a trimite trupe e o idee exploratorie, deci nu este o decizie până la urmă.

Cei care au fost la Londra au o viziune, au așa o idee în mare, dar, ca orice idee, trebuie să fie verificată și pusă în practică și să vedem dacă ea funcționează, dacă viața o confirmă. Dar, până una-alta, este doar o discuție preliminară. S-ar putea într-un final să ajungă la concluzia că nu trimite nimeni (n.r trupe). 

Vedeți că rușii nu vor. Și în contextul în care Casa Albă pare mai degrabă pe partea Rusiei decât a Europei. E și asta o variantă să nu se ia decizia asta de a trimiterea de trupe. Și atunci nu vom mai avea de ce să ne manifestăm din nou loialitatea. 

Însă chestiunea asta este că cine e împotriva trimiterii de trupe trebuie să explice totuși un pic că asta ne plasează și pe noi mai degrabă de partea rușilor decât de partea ucrainenilor. Și aici chiar că nu mai înțeleg cum gândesc ai noștri. 

Rep: A fost important că România a fost prezentă la Londra. Totuși, a reușit să convingă, uitându-te un pic ce se întâmplă acasă, cu câte capete, atâtea idei?

Iulian Fota:  A fost foarte bine că a fost acolo, pentru că marginalizarea României, chiar și așa temporară, așteptând să se clarifice lucrurile la București, nu ar fi ajutat și ar fi fost exploatată de ceilalți, ceea ce nu era evident în folosul nostru. 

Și mă bucur că statele occidentale au înțeles acest lucru și au adoptat o altă atitudine, invitând România și la Paris și la Londra. Deci este foarte bine că România a fost acolo până la urmă. Geografic, dacă vrei să te duci în Ucraina, trebuie să treci fie prin Polonia, fie prin România. Deci, eu cred că și din punct de vedere practic este util ca noi să fim acolo acum, ce se va întâmpla în România și cine ne va conduce din mai încolo. Asta e o întrebare deschisă și nu știu dacă avem un răspuns clar la ea. Sondajele nu ne arată nimic deocamdată clar, ca să putem estima mai din vreme. 

Rep: Concentrându-ne un pic pe rolul pe care ar trebui să și-l asume România, președintele interimar vorbea despre București ca un hub. De exemplu, liderul UDMR spunea că România poate asigura logistic și infrastructural un sprijin pentru Ucraina. Concret însă, ce poate face? 

Iulian Fota: Asta e wishful thinking, pentru că noi suntem în momentul ăsta prinși în capcana amenințării existențiale sau primordiale, dacă vreți. 

Cu alte cuvinte, atâta timp cât pericolul pentru tine este atât de mare, tu fiind următoarea țară după Ucraina, atâta timp cât ceilalți, prin ce vor face ei ca să apere Ucraina, te apără și pe tine -  toată discuția asta cu trupele să știți că pentru noi devine o chestiune de onoare. Până la urmă, de ce e mai interesată Franța sau Germania să țină Ucraina în picioare, când ei totuși sunt încă vreo 2.000 de kilometri mai la Vest? Și noi, care suntem următorii aici? Și dacă pică Ucraina, suntem pe tavă puși rușilor, nu contribuim cu tot ce am putea și am putea trimite trupe, că avem trupe. S-au descurcat foarte bine în misiunile anterioare în care au fost trimise. Adică, tehnic nu avem această dificultate. Dificultatea este doar de gândire, este de ordin politic, însă, repet, chestiunea o să devină la un moment dat o treabă de onoare națională pentru noi. 

Rep: Spuneați că după alegeri va fi destul de greu de zis ce va fi, pentru că depinde foarte mult de rezultat. Ce va fi. 

I.F: Va fi ori spre Est, ori spre Vest. Adică ori rămânem  parte onorantă și onorabilă a Vestului. Ori dacă iese un președinte antioccidental, anti-european, o luăm și noi pe drumul ăsta al înțelegerilor și al combinațiilor și al, cum să spun, complacere în relații cică bune cu Rusia. Asta este o utopie, dar, în fine, și vom vedea ce iese de aici. Deci lucrurile sunt foarte clare. Alegerile din mai nu sunt numai o cale de a desemna următorul președinte. Alegerile din mai sunt și un referendum, dacă vreți, pentru maniera în care România își va gândi existența în următorii ani, zeci de ani cu Vestul sau pe orbita rușilor, cu toate consecințele de rigoare. 

Rep: Și asta înseamnă că noi practic nu o să ne mai poziționăm până la alegerile din mai, pentru că până în mai se vor mai întâmpla lucruri pe plan internațional, evident?

I.F: Păi aici îl citez pe Traian Băsescu, că l-am auzit recent  și are perfectă dreptate. E un moment al curajului. E un moment al adevărului pentru politicienii români datorită vremurilor proaste pe care le trăim. Și mie mi-e groază, cum cred că și domniei sale că vom vedea foarte multă lașitate la români. Până la urmă, chestia asta cu facem haos, dar nu trimitem trupe. Asta e forma aia de a fi gri în vremuri proaste. Hai să nu fim nici negri, nici alb, să fim undeva între. O dăm așa, un pic la scăldat, poate scăpăm și cu ăia și cu ăia. Asta e o prostie. Ilie Bolojan a făcut un lucru foarte important. Nu a exclus posibilitatea trimiterii de trupe după declarațiile categorice ale unor politicieni. Când a fost întrebat în conferința de presă ce părere are, Ilie Bolojan nu a exclus această variantă și a făcut foarte bine, pentru că 1. E mult prea devreme să o excludem. De exclus poate fi exclusă oricând. 2. Totuși, trebuie să vedem un pic ce înseamnă contextul pentru noi. Responsabilitate. Repet, frica mea e că ne jucăm onoarea în relațiile internaționale exact când nu trebuie în relație cu aliații europeni. Și asta ar fi, dacă se întâmplă așa, o catastrofă. Adică americanii ne duc spre ruși, noi ne îndepărtăm de aliații europeni. Păi unde o să ajungem?