The 56-year-old veteran figure within centre-left Labour replaced Keir Starmer as prime minister on Monday, three days after becoming leader of the ruling party at the third time of trying.
Speaking without notes in front of 10 Downing Street, the ex-Greater Manchester mayor acknowledged "people at home are fed up with politics" and that the country's political class has "not been good enough".
"We need to be better. We will be," he vowed, pledging "the biggest changes in the last 40 years" and to "bring back hope".
During a successful nine-year stint as mayor, Burnham transformed himself from former government minister to political outsider -- best embodied by his ditching of a suit and tie for a T-shirt and casual jacket.
Seen as representing Labour's "soft left" wing, Burnham was a member of parliament between 2001 and 2017 and a senior minister under prime ministers Tony Blair and Gordon Brown.
He twice ran unsuccessfully for the Labour leadership -- in 2010 and 2015 -- before leaving Westminster to establish himself as one of Britain's most recognisable regional leaders.
Three successive election victories in Manchester and his staunch defence of the region earned him the nickname "King of the North".
Slick and slightly whimsical social media videos have added to his growing popularity -- in contrast to Starmer.
"Andy Burnham is better at communicating with the public ... he doesn't look and sound like a political obsessive," London School of Economics politics professor Tony Travers told AFP.
'Imposter syndrome'
Andrew Murray Burnham was born in 1970 into a working-class family in Aintree, near Liverpool, and grew up in the village of Culcheth.
Catholic by upbringing -- he served as an altar boy at school -- he has previously spoken about faith informing his cultural identity.
A loyal Everton football fan, he enjoyed the "Madchester" party music scene of the late 1980s and early 1990s.
Burnham, who has a Dutch-born wife and three children, joined Labour as a teenager before studying English at the University of Cambridge.
He has said he often struggled with "imposter syndrome" as a student owing to his working-class background.
In 2009, as culture and sport minister under Brown, he was met by a wave of raw grief and anger at a Liverpool ceremony marking the 20th anniversary of the Hillsborough football tragedy.
It prompted him to push for a fresh inquiry into the deaths of 97 people in the devastating Sheffield stadium crush, after which the police attempted to shift blame for their own failings onto the fans.
As mayor, Burnham leapt to national prominence during the Covid pandemic, clashing publicly with prime minister Boris Johnson over lockdown funding for northern England.
The standoff cemented his reputation as an outspoken defender of regional autonomy.
He even has a worker bee tattooed on his arm, the long-standing symbol of Manchester.
There he continued an agenda already kick-started by local officials -- dubbed "Manchesterism" -- centred on long-term planning and spurring investment alongside prioritising policy areas like transport, housing and health.
'I'm ready'
Burnham has branded his political ideology "business-friendly socialism", stressing the need to respond to "the high-inequality, low-growth trap" he complains has dominated Britain since the 1980s.
"I'm feeling ready. I've had a long journey to this point, but I am ready to lead. I know what I want to do," he said Monday after visiting a homeless shelter and vowing to end "rough sleeping".
His move to the left after years as a more centrist government minister has led critics to claim he is a political chameleon.
In recent weeks he has had to U-turn on several previous positions.
Burnham wrangled with Starmer last year, urging him to adopt a more leftist vision for Labour and openly opposing him over welfare cuts.
Burnham now takes on the task of regaining support from Nigel Farage's hard-right Reform UK party, which has led Labour in opinion polls for about 18 months.
Burnham told reporters last week he would "grasp the nettle" of reforming England's social care system, saying he had personal experience of it because his father has Alzheimer's.
It meant his dad was not even aware he was becoming prime minister, he noted in an interview published Sunday.
Luni, acest veteran în vârstă de 56 de ani din cadrul Partidului Laburist de centru-stânga l-a înlocuit pe Keir Starmer în funcția de prim-ministru, la trei zile după ce a devenit liderul partidului de guvernământ, la a treia încercare.
Vorbind fără note în fața sediului de la numărul 10 de pe Downing Street, fostul primar al regiunii Greater Manchester a recunoscut că „oamenii de acasă sunt sătui de politică” și că clasa politică a țării „nu a fost suficient de bună”.
„Trebuie să fim mai buni. Vom fi”, a promis el, angajându-se să realizeze „cele mai mari schimbări din ultimii 40 de ani” și să „readucă speranța”.
Pe parcursul unui mandat de succes de nouă ani în funcția de primar, Burnham s-a transformat dintr-un fost ministru al guvernului într-un outsider politic – lucru ilustrat cel mai bine de renunțarea sa la costum și cravată în favoarea unui tricou și a unei jachete casual.
Considerat un reprezentant al aripii „stângii moderate” a Partidului Laburist, Burnham a fost membru al Parlamentului între 2001 și 2017 și ministru de rang înalt în guvernele prim-miniștrilor Tony Blair și Gordon Brown.
A candidat de două ori, fără succes, la conducerea Partidului Laburist – în 2010 și 2015 – înainte de a părăsi Westminster pentru a se impune ca unul dintre cei mai recunoscuți lideri regionali ai Marii Britanii.
Trei victorii electorale consecutive în Manchester și apărarea sa fermă a regiunii i-au adus porecla de „Regele Nordului”.
Videoclipurile sale de pe rețelele sociale, elegante și ușor capricioase, i-au sporit popularitatea – spre deosebire de Starmer.
„Andy Burnham comunică mai bine cu publicul... nu pare și nu dă impresia că ar fi un obsedat de politică”, a declarat pentru AFP Tony Travers, profesor de științe politice la London School of Economics.
„Sindromul impostorului”
Andrew Murray Burnham s-a născut în 1970 într-o familie din clasa muncitoare din Aintree, lângă Liverpool, și a crescut în satul Culcheth.
Crescut în credința catolică – a fost copil de altar la școală –, el a vorbit anterior despre rolul credinței în formarea identității sale culturale.
Fan loial al echipei de fotbal Everton, el s-a bucurat de scena muzicală de petrecere „Madchester” de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.
Burnham, care are o soție de origine olandeză și trei copii, s-a înscris în Partidul Laburist încă din adolescență, înainte de a studia limba engleză la Universitatea din Cambridge.
El a mărturisit că, în perioada studenției, s-a confruntat adesea cu „sindromul impostorului”, din cauza originii sale din clasa muncitoare.
În 2009, în calitate de ministru al culturii și sportului în guvernul Brown, a fost întâmpinat de un val de durere și furie neîmpăcate la o ceremonie organizată la Liverpool pentru a marca cea de-a 20-a aniversare a tragediei de la Hillsborough.
Acest lucru l-a determinat să insiste pentru o nouă anchetă privind moartea a 97 de persoane în înghesuiala devastatoare de la stadionul din Sheffield, după care poliția a încercat să arunce vina pentru propriile eșecuri asupra suporterilor.
În calitate de primar, Burnham a ajuns în centrul atenției naționale în timpul pandemiei de Covid, intrând în conflict public cu prim-ministrul Boris Johnson cu privire la finanțarea măsurilor de carantină pentru nordul Angliei.
Această confruntare i-a consolidat reputația de apărător fără menajamente al autonomiei regionale.
Are chiar și o albină muncitoare tatuată pe braț, simbolul de lungă tradiție al orașului Manchester.
Acolo a continuat un program deja demarat de oficialii locali — denumit „Manchesterism” — axat pe planificarea pe termen lung și stimularea investițiilor, alături de prioritizarea unor domenii politice precum transportul, locuințele și sănătatea.
„Sunt pregătit”
Burnham și-a denumit ideologia politică „socialism favorabil mediului de afaceri”, subliniind necesitatea de a răspunde la „capcana inegalității ridicate și a creșterii economice scăzute” care, se plânge el, a dominat Marea Britanie încă din anii 1980.
„Mă simt pregătit. Am parcurs un drum lung până în acest moment, dar sunt gata să conduc. Știu ce vreau să fac”, a declarat el luni, după ce a vizitat un adăpost pentru persoanele fără adăpost și s-a angajat să pună capăt „dormitului pe stradă”.
Trecerea sa spre stânga, după ani în care a fost ministru de guvern cu orientare mai centristă, i-a determinat pe critici să afirme că este un cameleon politic.
În ultimele săptămâni, a fost nevoit să-și schimbe radical poziția cu privire la mai multe chestiuni.
Anul trecut, Burnham s-a certat cu Starmer, îndemnându-l să adopte o viziune mai de stânga pentru Partidul Laburist și opunându-se deschis acestuia în privința reducerilor de ajutoare sociale.
Burnham își asumă acum sarcina de a recâștiga sprijinul partidului de extremă dreapta Reform UK al lui Nigel Farage, care a devansat Partidul Laburist în sondajele de opinie timp de aproximativ 18 luni.
Burnham a declarat reporterilor săptămâna trecută că va „lua taurul de coarne” în ceea ce privește reformarea sistemului de asistență socială din Anglia, afirmând că are experiență personală în acest domeniu, deoarece tatăl său suferă de Alzheimer.
Acest lucru înseamnă că tatăl său nici măcar nu era conștient că el urma să devină prim-ministru, a menționat el într-un interviu publicat duminică.
